luni, 26 mai 2008

Meditatie asupra lumii

Nu stim de unde venim si unde ne ducem.Viata noastra nu ar trebui sa fie o fuga continua dupa putere si bani, ci ar trebui sa ne intoarcem ochii si spre sufletele noastre chinuite. Nu stim ce ne asteapta dupa Moarte, Nimeni nu s-a intors sa ne spuna daca exista cu adevarat Rai sau Iad.
Poate nu exista si atunci cati dintre noi nu si-au irosit vietile in prefacuta credinta.
Credinta este un termen ambiguu, este un o stare de spirit dupa care ne ghidam vietile. Dar ca final al vietii in toate religiile este Raiul ca rasplata a credintei si a faptelor noastre „bune”.
Adevarul este ca ne pierdem credinta... Dupa cum spunea un om pe care-l respect foarte mult:”Cel mai mult ma tem de omul fara Dumnezeu”.
Orice religie are un Dumnezeu care este acelasi fie ca ii spunem Iisus, Alah, Budda sau altfel. Adevarul este ca ideea de baza a oricarei religii este existenta unui Dumnezeu si a unui loc unde suntem rasplatiti sau pedepsiti pentru viata pe care am avut-o.
De fapt conteaza ca atunci cand mori sa mori cu constiinta impacata ca ai facut ceva bun in viata.
Stau si ma gandesc cateodata... la noi, la ceea ce facem zi de zi. Nu facem altceva decat sa ne inchinam trupului. Si anume ce altceva facem : ne ingrijoreaza ce mancam, cum ne imbracam, unde mergem, unde locuim...
Nimicuri care ne ocupa aproape toata viata. Trupul este doar o schela pe care se sprijima spiritul. Viata noastra trebuie sa ne-o dedicam infrumusetarii sufletului nu trupului pentru ca in fata Domnului nu ne aratam cu ultimele lucruri scumpe pe care ni le-am cumparat, ci ne aratam cu sufletul ca un registrul al vietii noastre.
Cu toate acestea trupul are un efect decisiv asupra spiritului: un trup bolnav afecteaza sufletul deoarece nu ne gandim la viata spirituala, ci ne gandim mai mult la trup. Cu toate acestea trupul bolnav este ca un fel de curatire cu foc...
Trupul este o parte a existentei noastre, dar faptul ca incepe sa se descompuna si sa putrezeasca ma face adesea sa ma gandesc la el ca la coconul unui vierme de matase.
In mod normal coconul este abondonat dupa ce fluturele isi termina evolutia, dar coconul este extrem de valoros si de important. Fara cocon nu s-ar putea dezvolta fluturele.
Trupul este pentru noi ca un cocon din care sufletele noi iesim mai intelepti si mai frumosi...
Legatura dintre trup si suflet ca parti ale aceluiasi intreg poate fi gasita si in vorbele Antoine de Saint-Exupéry „Esentialul lumanarii nu este ceara care lasa urme, ci lumina...”.
In ziua de astazi nu ne gandim ca scopul nostru in lume ar trebui sa fie dobandirea unei linisti sufletesti care sa ne cuprinda in orice zi. De ce sa gandim ca doar pentru noi exista acest Univers, pe care il distrugem din „ratiuni economice”.
De ce nu ne dam seama ca nu trebuie sa adoptam strategia „dupa mine potopul”? De ce nu ne gandim la cei care vor fi dupa noi? De ce sa decidem noi ce viitor vor avea? Oare nu suntem discriminatorii in egoismul nostru? De ce le interzicem celor care vor fi sansa cel putin de a vedea unele locuri, fiinte de care noi ne bucuram acum, dar le si distrugem?
Poate ca scopul nostru in viata ar trebui sa fie acela de a ramane in constiinta semenilor ca niste oameni care au facut ceva pentru viitorul foarte nesigur care asteapta sa vina.
Daca sramosii nostri nu ar fi avut intuit ca doar impreuna ne putem apara si hrani astazi nu noi ci alte specii ar fi condus lumea...
Ne laudam cu statutul nostru de oameni, dar uitam ce ne-a facut sa fim astazi ceea ce suntem: Solidaritatea-sentiment care ii determina pe oameni sa se ajute reciproc.
Dar uitam ca fara solidaritatea celor de acum zeci de mii de ani nu am fi ajuns nicaieri.
In loc sa incercam sa facem din planeta aceasta un loc mai bun pentru noi si pentru cei care nu s-au nascut inca noi cheltuim miliarde de dolari anual pentru a ne inarma cu arme foarte performante, dar care ne pot distruge intr-o clipita.
De ce nu putem folosi acei bani(pe care contribuabilii ii platesc statului sub tot felul de taxe si impozite stupide) pentru a gasi si folosi noi surse de energie nepoluanta?
Acesti bani ar fi suficienti pentru a stinge setea a milioane de oameni care nu au avut norocul de a se naste intr-un spatiu geografic cat de cat mai binecuvantat, dar...
Sau am putea amenaja parcuri, locuri de joaca pentru copii...?
Sau... , sau...
De ce sa omori pe cineva doar oentru ca sta in calea afirmarii tale personale? Nimeni nu ar trebui sa decida cand va muri oricare dintre noi deoarece viata este darul suprem pe care l-am primit si trebuie sa de bucuram de ocazia de a fi pe acest Pamant si sa ne dovedim demni de ceea ce am primit.
Este mult mai usor si mai ieftin sa tai un copac decat sa plantezi unul.
In general este mai usor sa faci un lucru rau decat unul bun...
Facem mai mult rau fara sa ne dam seama decat ne-am putea imagina...Simplul fapt ca intoarcem spatele cuiva care cerseste cand am putea sa-l ajutam ne murdareste sufletul...Am putea sa-l ajutam, dar intarziem la serviciu sau alte motive de genul acesta ne sunt mult mai la indemana.
De fapt ne si jenam de cei din jur sa ajutam un sarman om...Oare ce va crede X sau Y? De ce sa ne pese de parerea celor din jur, la urma urmei noi ne caram sacosele unei batrane sau ridicam un om cazut la pamant.
Am trebui sa fim mandri de faptul ca am putut ajuta un om si nu ar trebui sa radem de necazul acestuia.
Apare intre oameni si discriminarea de ordin intelectual, ceva de genul: eu sunt un geniu, tu esti un ratat, o povara pentru omenire. Adevarul este ca fiecare dintre noi primeste la nastere daruri divine: ratiune, imaginatie, diplomatie...
Daca nu sunt la fel de bun la scoala ca tine nu inseamna ca sunt mai prost ca tine, doar ca ma pricep mai bine la lucruri care nu se fac in scoala si la care tu te uiti „ca la avioane”.
Problema cu intelingenta este relativa: adica se schimba in functie de unghiul din care privesti lucrurile. De aceea fiecare dintre noi este genial in felul sau doar ca exista problema imposibilitatii de a alege...
La un moment dat trebuie sa-ti abandonezi visul pentru a urma o scoala care o detesti, dar care trebuie sa o urmezi pentru ca in zilele noastre a bucata de hartie pe care scrie important „Diploma” si care iti decide viitorul si pentru ca nimanui nu-i pasa ce poti tu cu adevarat sa faci.
Exista situatii paradoxale in care un ins cu diploma este incompetent in domeniul in care este calificat si un ins care se pricepe de minune, dar nu are diploma se prezinta la un concurs pentru un loc de munca. Cine va fi ales? Ati ghicit cel cu dipoma deoarece cel fara nu este luat in consideratie.
Daca exista asa cum spun buddistii reincarnare ca forma de viata ulterioara? Si daca din ghinion nu ne mai reincarnan in trupul unui om sarman care va trai peste doua sute de ani atunci cand va fi foarte greu de trait pe aceasta planeta?
Atunci poate ca iti va parea rau ca nu te-a ingrijorat soarta celor ce urmau sa vina...
Nu voi apuca timpurile cand oamenii vor calatori printre stele, dar macar ii pot ajuta si pot spera ca cineva se va gandi si la mine ca la unul din eroii lumii.
Nu acordam respectul cuvenit celor ce nu mai sunt, car care au schimbat lumea prin inventiile lor sau prin ce au spus intr-un moment cheie al Istoriei. Memoria acestor oameni altruisti ar trebui cinstita de fiecare dintre noi si ar trebui luati drept exemplu al solidaritatii umane ce a dainuit peste milenii.

TO BE CONTINUED...

2 comentarii:

  1. Mai Stefanutule eu stiam ca esti verisorul meu destept...dar chiar ma uimesti pe zi ce trece! Mi-a placut tare mult tot ce ai scris! Astept continuarea...Kiss ya!

    RăspundețiȘtergere
  2. usor de zis, greu de facut

    bafta cu scrisu!

    RăspundețiȘtergere