joi, 2 octombrie 2008

De ce "Ramasitele Timpului"


Colegul de camera ma tot intreaba "De ce?".

Timpul...

Trec peste toata partea teoretica...cine vrea sa citeasca mai mult are un link pus la dispozitie.

Se considera ca marimea fizica Timp este ireversibila si unidimensionala. Si acest fapt este axiomatic. Si va ramane asa deoarece nu a fost observat, inregistrat, masurat vreun fenomen care sa ne contrazica.

Timpul este nealterabil, irevocabil, unic, de sine statator. Suna izbitor cu una din definitiile Haosului.

Sunt gata sa accept acest fapt, dar insasi creierul nostru ne invata altceva.

Timpul este reversibil...Amintirea este un instrument extrem de puternic. Existi in acest continuu spatiu-timp, dar in acelasi timp existi si in continuul amintirii. Dar si anticiparea, imaginatia, planificarea sunt tot instrumente prin care devenim piloni in spatiu-timp.

Voi fi contrazis...in fiecare nanosecunda structura organismului se modifica, deci eu cel de acum o secunda nu sunt cel de peste o secunda. As spune ca ai dreptate din punct de vedere fiziologic.

Dar eu cel de acum retraiesc evenimentele trecute sau imi imaginez ce eu voi trai. Cea mai puternica alterare a realitatii e resimtita in timpul somnului, al visului. pentru detalii cititi Freud.

E o notiune abstracta ce incerc sa explic aici...si poate ca nu aici e locul.

Din punct de vedere al creatiei orice este posibil.

Creatia imi da puterea sa fac ce vreau cum timpul cu spatiul. Devin Demiurgul propriului Univers. Un Univers guvernat dupa legile mele. Poate un Univers absurd, abstract...adica dupa chipul si asemanarea mea.

"Ramasitele Timpului" e un concept propriu de viziune asupra Universului. Un titlu pentru o viitoare colectie de povestiri. Povestiri in care un viitor inca nesigur se imbina cu un trecut ce va bantui omenirea generatii dupa generatii.

"Ramasitele Timpului" este un concept prin care Istoria devine doar un pergament in mainile unui scrib agil.

"Timpul se opreşte … Asemeni unei antice picturi, a unui makemono Istoria se derulează , apoi se destrămă încet… Atunci devine azi şi ieri devine mâine…" (C. Stefan-Daniel "Darul Creatiei")

Un comentariu:

  1. Mulţam de lămurire, ai un oarecare răspuns aici http://iulis.blogspot.com/2008/06/reply.html

    RăspundețiȘtergere